vineri



JURNAL

O,caiet umblat de ganduri

Si neajuns de prafuri

Te uit mereu,dar amintesc

Cand incep sa povestesc.










Succesul-pentru mine

Nu incerc sa-mi demonstrez mie nimic!Totdeauna exclud ipoteza bucuriei revarsate peste om,in momentul in care isi satisface emotional apropiatii,prin lucruri realizabile doar de el in raport cu cei ce ii inconjoara viata.Reusita inseamna mult mai mult decat un simplu fapt ca aduci o implinire familiei,prietenilor…

Ea reprezinta un ansamblu de prioritati,sacrificii si talente expuse domeniului caruia te dedici,in asemenea masura in care poti fi catalogat unul dintre inventatorii sau sustinerii temeliei lui.

( Pentru mine )Adevaratii oameni nu sunt cei care exceleaza intr-un anumit domeniu sau cei care ridica performante mari pentru anumite lucruri;(pentru mine) oamenii mari sunt cei care ~le inventeaza~!


FARA URME

Ah,ce greu de dor imi vine

Sa astern pe alb,ce am murdarit.

Ai fost tot si esti in mine...

Eu am vrut si m-am lovit.

Nici nu stiu ce sa regret

Parca viu esti si acum,

“Noi” al nostrum il repet

Si vestigiul cel din drum.

Tu esti unicul ce-n vis ai aparut,

Prvirea ta m-a dezlegat,

Cum de oare ne-am vazut?

Ce suntem cu-adevarat?

As plange iar si vreau din nou

Sa-mi curga lacrimi s-ametesc

Culcata-n plus cu un furou,

Te visez si nu vreau sa ma trezesc!

Si amintirile suave

S-au asternut in mintea mea,

Vrand mangaierile firave

Mi-am sufocat inima.

Ce-i mai dulce si mai viu

In trup ramane pe pamant,

Nici tu,nici eu nu stiu,

Cat noi ne-am iubit de mult!


CINE ESTI?

Mereu mi-apari in vis

Te simt si te iubesc

Esti tot ce am promis

Si vreau sa te privesc!

Mai dulce ca oricine

Mai viu ca niciodata

Iubita fericire

Mereu compune arta.

Daca se putea,

As fi plecat demult

Caci a te cauta

E visul meu cel mult.

Dar daca tu existi

Voi afla curand?
Gura tu imi misti

Si eu in somn surad.

Doamne,cat mister

Si cate intrebari

Intoarse cu rever

In desele miscari.

Ce vrei de la mine?

Ce ai vrut si-aseara?

Nu stiu ce-i in tine

Si nu vrea sa dispara.

Dar daca n-am de-ales

Eu tot am sa te-aleg,

Mai am mult de mers,

Dar cred c-o sa alerg!

Eu inca te descriu

Stii unde tu traiesti

Aleasa eu sa-ti fiu

Frumos sa stiu ca esti.


ROZ

Unde mi-am fost oare?

Incotro eu am tot mers?

Sunt raze de soare…

M-am pierdut in univers!

Gheata rece ma lovise

Trantind orizontul pal,

Gandul meu parca imi zise:

Nu te speria de val!

Zambet larg imbatranit

Si chemat de viitor

In murmur dulce-a revenit,

Mi-l doresc nemuritor!

Cate zale are viata!

Ce curburi pe drum apar!

Ma surpirnde dimineata

Cu al noptii mare dar.

Un miros,criant, tarziu,

Mangaie firava veste

Caci am revenit dar stiu

Ca-ndoiala tot mai este.

Sa m-arunc pe abur crunt

Si apoi sa veselesc

Mi-am dorit sa fiu si sunt,

Ceea ce imi doresc!






GAND DE VREME

In perechea gandurilor mele

Sa apara o ghirlanda

Plina-n florile de ranga

Pentru vremurile grele.


In perechea gandurilor tale

Previn priviri prea geniale

Sulfa tu si o privire

Pentru vremurile reale.


In perechea gandurilor noastre

Sa vedem ce va veni

Stim cu toti,vor devein

Pentru vremurile proaste.


In perechea gandurilor voastre

Tot revin si tot devin

In seiful ce e plin

Pentru vremurile vaste.


Orasul meu-Eul meu

Exact cum sunt strazile din centru!

Londra…am trecut si de Paris…

Totul e diferit,chiar radical de restul orasului;si nu reusesc sa ezit a ma gandi la asemanarea locului cu firea unui om.O coincidenta prea mare?Nu!Asa stau lucrurile in mintile noastre!Ne uitam prea mult la tot ce e murdar si lipsit de moralitate…o intoleranta mare la tot ce este bun!

O strada,o calitate,un loc,o parte frumoasa a unui caracter personal nedescoperit,care in situatia absolutului uman este exagerata si da dovada de superioritati,nedezvoltate,ingropate sau nici macar inascute;iar daca ar exista initiative minimala din partea catorva interesati,ar iesi la iveala adevarurile acoperite de principalele ocupatii pacatoase,pe care noi le facem,de cele mai multe ori,involuntar.

Comparatia mea nu poate fi cea mai buna,dar printre cele mai potrivite se afla cu siguranta,caci exact felul in care privesc oamenii Bucurestiul,privesc oamenii pe oameni.

Il lasa nedescoperit,se lasa nedescoperiti…caci timpul ingroapa TOT!


Nu conteaza!Chiar deloc!Si vina stiu ca sta la mine! Atractia pe care o degaja atmosfera era facuta de persoana mea catre firea lui!Ii placeam mult,iar atunci cand am inceput sa ma supun,eul meu disparea si fara sa-mi dau seama,cea pe care o iubea el de fapt,din pasi marunti,in clipe iuti,incepea sa fuga din peisaj.Sincer acum nu vreau sa cred ca sunt lipsita din gandurile lui sau cel putin imi place sa sper acest fapt,iar ideea ca el va reveni candva imi topeste gandurile,mi le transforma pana in punctul in care pot fi convinsa de acest lucru!Daca intr’un timp asa de nelimitat el a crezut in mine si a vazut ca ii pot indeplini imaginatia,de ce acum ar renunta atata de usor?Ceva trebuie sa se intample,pentru ca aceste imprejurari lipsite de vorbe si ochi par a fi putin cam moarte si de multe ori ma indoiesc de tot ce inseamna dreptatea vietii.Oare nu imi cunosc adevaratele mele valori sau singura mea necunostinta este persoana lui?E greu sa ma decid,e greu sa-mi imaginez,e greu sa stiu ce vreau si ce caut de fapt in aceste clipe sau in cele ce vor urma,iar cu toate acestea nu ma opresc din drumul planurilor mele!Ele se vor indeplini indiferent daca el se va lasa prada sau nu,tuturor asteptarilor pe care le am.

Pana atunci imi redeschid apetitul pentru visul meu dintai si pentru ceea ce sunt eu facuta de fapt,locul pe care il ocup in aceasta viata si tot ce am de indeplinit ca sa imi pot multumi lacrimile sufletului.

Nimic nu era mai echivoc decat timpul in care existam!Eroarea gandurilor mele si a faptelor erau singurele cauze pentru starea mea deplorabila si asta doar pentru ca nu am stiut sa-mi controlez sinceritatea!Am picat testul!