luni


1,2,3,4,....28...si tot degeaba!Stau si ii prievesc numele si il simt mai dulce ca niciodata!De ce oare exista toate acestea si de ce oare tocmai el?Ce ma atrage asa tare,cand pentru mine el nu a fost decat o umbra si incet incet un prieten bun!Cum sunt eu de fapt si ce s-a intamplat cu totul felul meu de a fi?Imi pun intrebari pentru ca momentan concluzii nu mai am si nu spun ca nu inteleg nimic,ba chiar inteleg tot:are un tipar si trebuie sa si-l respecte ! Nu este lucru rau,nu spun asta,pana la urma cu tiparul lui m-a ingenunchiat de pe munte m-a coborat in nivelul unei mine de sare si totusi,de ce a dat cu piciorul ?! As spune ca nu e intentionat,si cat de ingenios trebuie sa fii sa te joci cu astfel de lucruri ? Exista doua explicatii:ori este ametit de anii tineretii care desi varstei se opun denumirii lor aferente,ori esti un adevarat maestru in arta manipularii si cuceririi;si macar de ar fi atat,dar in asemenea curaj iti asumi si alte calitati,manuiesti la orice vreme,pe oricine si in orice fel, excat asa cum iti place tie mai mult,iar pentru un caracter si o putere de acest gen este foarte potrivita zicala"Niciodata nu este prea tarziu".Si sunt de acord!Oricand s-ar intoarce ma vad in stare sa renunt la orice as face in acea vreme si sa revin la ce am iubit mult o data!Este un vis pentru mine si aici nu ma refer la faptul ca visez la persoana lui,ci la faptul ca el este un intreg vis!Asa mi-am imaginat din totdeauna viata mea si ar fi prea frumos sa experimentez toate acele lucruri care sunt posibile momentan doar in mintea mea!Mi-l doresc si devine o obsesie si realizez asta pentru ca de fapt persoana lui nu este chiar asa interesanta si ma refer strict la interior,pentru ca exteriorul este doar la un nivel la care nu poti comenta,asta cel putin pentru mine,iar revenind la ideea principala recunosc ca revenirea lui ar fi doar o mare victorie pentru mine.Ma zbat intre cuvinte si nici nu stiu ce mai zic!Cand il vad am niste ganduri,tremur si ma topesc de dulceata lui,cand mi-l amintesc,doar imi repet anumite fraze pe care noi le-am turuit unul celuilalt sau de anumite momente care au fost de'a dreptul monotone,iar cand scriu nu fac decat sa-mi reamintesc planul meu de cucerire,schema mea de batalie si ma asigur in fiecare cuvant pe care il scriu ca eu cu siguranta nu voi esua,indiferent daca va fi cum imi imaginez sau nu! Acum pot sa spun fara tragere de inima,dar ma gandesc ca nu e din suflet si e doar o impresie de moment,dar greseala de a tine tot in mine si apoi sa raman singura cu gandurile ce le-am ascuns in spatele figurii mele,nu o voi mai face! sincer.... TE DORESC!

Niciun comentariu: