marți

Cum poti sa te manii pe un om,care iti promite ce iubesti mai mult?
Uita ca nu esti tu,uita ca sunt si altele,uita ca el te uita si gandeste-te la ce visezi tu cu adevarat...
Si-atunci cand disperarile sunt mai mari,iar crizele de timp stagneaza la amandoi,aminteste-ti ca nu el este scopul tau,TU esti scopul tau.
Departe,in tot ce vezi,sus sau jos...in tot ce crezi.
E adevarat...el e chiar din lumea ta vine si e aici ca sa te duca acolo unde iti este locul.
Nu esti facuta ca sa zambesti;esti facuta sa razi.
Nu esti facuta ca sa ai figura trista,eventual plangi,arata minunat.
Si ce poveste de fotografie esti tu..... si in ce roman ideal esti scrisa ?
Ti se pare prea mult?Nu te recunosti?....recunoaste-l atunci pe el,fiinda ca el asta spune.
Ce soare era in ziua care v-a intunecat pe amandoi....
Hai pupa-ma...haha...iti mai amintesti? Atunci n-ai vrut,dar acum iti doresti?
Nu-ti dori,nimic,doreste doar ce doreai si pana acum....
El pleaca din nou,tu ce faci?A cata oara vrei sa ramai?
Fugi.....dar cu pasi marunti,ca el sa te poata prinda!
Nimic nu e clar si parca totusi e prea bine descris.
De ce nu ai facut ca tine,doar asa stii,ca iti este bine;
Asculta glasul frumusetii,asculta-l....doar pe el...DA
Pe el sa-l iubesti...

Acum inchide ochii..........

sâmbătă


this is not about your dream
u really know what i mean...
it's all about creation
in your own imagination
Experienta noua si interesanta!
Cateva poze tip~backstage~ de la photoshooting'ul din UcrainaAici eu cu Sashka....Aici ni s-a alaturat Korina....Nu am pierdut ocazia de a ne distra putin intr-o micuta pauza:)

joi


Nu conteaza!Chiar deloc!Si vina stiu ca sta la mine! Atractia pe care o degaja atmosfera era facuta de persoana mea catre firea lui!Ii placeam mult,iar atunci cand am inceput sa ma supun,eul meu disparea si fara sa-mi dau seama,cea pe care o iubea el de fapt,din pasi marunti,in clipe iuti,incepea sa fuga din peisaj.Sincer acum nu vreau sa cred ca sunt lipsita din gandurile lui sau cel putin imi place sa sper acest fapt,iar ideea ca el va reveni candva imi topeste gandurile,mi le transforma pana in punctul in care pot fi convinsa de acest lucru!Daca intr’un timp asa de nelimitat el a crezut in mine si a vazut ca ii pot indeplini imaginatia,de ce acum ar renunta atata de usor?Ceva trebuie sa se intample,pentru ca aceste imprejurari lipsite de vorbe si ochi par a fi putin cam moarte si de multe ori ma indoiesc de tot ce inseamna dreptatea vietii.Oare nu imi cunosc adevaratele mele valori sau singura mea necunostinta este persoana lui?E greu sa ma decid,e greu sa-mi imaginez,e greu sa stiu ce vreau si ce caut de fapt in aceste clipe sau in cele ce vor urma,iar cu toate acestea nu ma opresc din drumul planurilor mele!Ele se vor indeplini indiferent daca el se va lasa prada sau nu,tuturor asteptarilor pe care le am.

Pana atunci imi redeschid apetitul pentru visul meu dintai si pentru ceea ce sunt eu facuta de fapt,locul pe care il ocup in aceasta viata si tot ce am de indeplinit ca sa imi pot multumi lacrimile sufletului.

Unele zile nu imi spun nimic!
Ma uit pe fereastra si toata atmosfera gri din jur parca mi-ar dicta interiorul.E vorba numai de temperatura si nori;si totusi sunt trista acum!Nu atata pe cat pare,dar vesela nu pot fi.Ceva se intampla:am realizat ca soarele imi impune bucurie si indiferent de starea mea interioara,doar faptul ca el exista imi da un gand de bine.Stiu ca asta nu mi se intampla doar mie,dar era o mica paranteza ca sa pot explica mai bine ce am vrut sa zic mai sus.
Privesc aceata sclipire opaca si prea dura ca sa o pot dezgheta!E urat!Foarte urat!Dar imi amintesc zilele reci si somnoroase care totusi adaposteau cele mai fericite clipe din viata mea!Era toamna si faptul ca visam la cineva si la ceva,ma facea sa fiu cu persoana mea in alte locuri,total diferite de cele care ma inconjurau!Acum afara e o zi posomorata si eu parca as fi la fel!Nici nu stiu!
Dau vina pe vreme.......
Eu sunt de vina......
De ce continui sa ma gandesc cand stiu ca un final nu exista.Totul va ramane cum este si acum!
M-a terminat ideea ca el chiar ma respinge,ba mai mult am inteles faptul ca am mai mult de muncit la identitatea mea in ochii lui.
Ramai cu bine,asta e tot ce ai reusit sa faci si eu la fel!
Inca o data nu reusesc sa zic ce gandesc eu de fapt.Asta este.....

luni


1,2,3,4,....28...si tot degeaba!Stau si ii prievesc numele si il simt mai dulce ca niciodata!De ce oare exista toate acestea si de ce oare tocmai el?Ce ma atrage asa tare,cand pentru mine el nu a fost decat o umbra si incet incet un prieten bun!Cum sunt eu de fapt si ce s-a intamplat cu totul felul meu de a fi?Imi pun intrebari pentru ca momentan concluzii nu mai am si nu spun ca nu inteleg nimic,ba chiar inteleg tot:are un tipar si trebuie sa si-l respecte ! Nu este lucru rau,nu spun asta,pana la urma cu tiparul lui m-a ingenunchiat de pe munte m-a coborat in nivelul unei mine de sare si totusi,de ce a dat cu piciorul ?! As spune ca nu e intentionat,si cat de ingenios trebuie sa fii sa te joci cu astfel de lucruri ? Exista doua explicatii:ori este ametit de anii tineretii care desi varstei se opun denumirii lor aferente,ori esti un adevarat maestru in arta manipularii si cuceririi;si macar de ar fi atat,dar in asemenea curaj iti asumi si alte calitati,manuiesti la orice vreme,pe oricine si in orice fel, excat asa cum iti place tie mai mult,iar pentru un caracter si o putere de acest gen este foarte potrivita zicala"Niciodata nu este prea tarziu".Si sunt de acord!Oricand s-ar intoarce ma vad in stare sa renunt la orice as face in acea vreme si sa revin la ce am iubit mult o data!Este un vis pentru mine si aici nu ma refer la faptul ca visez la persoana lui,ci la faptul ca el este un intreg vis!Asa mi-am imaginat din totdeauna viata mea si ar fi prea frumos sa experimentez toate acele lucruri care sunt posibile momentan doar in mintea mea!Mi-l doresc si devine o obsesie si realizez asta pentru ca de fapt persoana lui nu este chiar asa interesanta si ma refer strict la interior,pentru ca exteriorul este doar la un nivel la care nu poti comenta,asta cel putin pentru mine,iar revenind la ideea principala recunosc ca revenirea lui ar fi doar o mare victorie pentru mine.Ma zbat intre cuvinte si nici nu stiu ce mai zic!Cand il vad am niste ganduri,tremur si ma topesc de dulceata lui,cand mi-l amintesc,doar imi repet anumite fraze pe care noi le-am turuit unul celuilalt sau de anumite momente care au fost de'a dreptul monotone,iar cand scriu nu fac decat sa-mi reamintesc planul meu de cucerire,schema mea de batalie si ma asigur in fiecare cuvant pe care il scriu ca eu cu siguranta nu voi esua,indiferent daca va fi cum imi imaginez sau nu! Acum pot sa spun fara tragere de inima,dar ma gandesc ca nu e din suflet si e doar o impresie de moment,dar greseala de a tine tot in mine si apoi sa raman singura cu gandurile ce le-am ascuns in spatele figurii mele,nu o voi mai face! sincer.... TE DORESC!