duminică



incerc sa nu-mi pierd ultima identitate pe care o mai am
si incerc sa nu ma scufund din nou in cearceaful framantat de bataile puternice ale inimii
sa nu ma mai inec in frica'mi proprie si nici sa nu-mi pierd rasuflarea gandindu-ma la ce a mai ramas
sunt doar eu, sunt tot eu si totusi unde sunt?
daca inca stiu cine...atunci nu stiu unde
caci ma uit pe mine insumi cu fiecare clipa trecanda si incerc sa nu uit a respira
incerc sa-mi spun : "nu dispera!"
dar ce sa fac? sa ma joc? sa ma prefac? sa scap,dar cum sa scap?
nimic nu-mi este de folos,nimic nu ma poate scoate de aici..si nici nu vreau de altfel...
ma legan pe drumul mare si ma las tarata de miscari ce nu le pot controla.
le las caci imi place si le vreau caci imi plac.
sunt tot eu... dar pana aici.
trebuie s-o iau inca o data de la capat: nu am voie sa continui si nu pot sa ma opresc trebuie doar sa mai inchid o usa si sa recunosc ca povestea aceasta,doar pana aici a fost!

Niciun comentariu: