miercuri


incerc cuvinte sa-mi gasesc
si caut caut si tot privesc
intr-un spatiu in care doar eu mai exist
am ramas singura din nou
si acum mai greu ca niciodata...
fara tine....

sfarsitul ne-a despartit si n-am crezut
ca ne va lua tot ce aveam
tot ce puteam, ce vedeam, ce speram
timpul ne-a furat clipele
viata ne-a furat timpul
noi n-am furat nimic si totusi savarsim pedeapsa

si mai mult de atat putine m-au apasat
am indraznit sa vreau mai mult
am crezut si am visat
caci am visat gresit si n-am stiut
cum vreau sa fim si cat de mult.

soarele tiran ce mereu se prefacea ca ne zambeste
dupa gratiile de aer pe care niciodata nu le-am vazut
dar le-am simtit...ne-au chinuit
acum am dorinta de-a simti durerea aceea
caci cea de-acum ma sfasaie...

doream sa fugim, sa traim, sa respiram ca ceilalti...
dar n-aveam voie, nu se permitea
condamnarea prea dura rapindu-ne din zambet
am pacalit-o spre sfarsit cu fum.

acum nimic nu ne mai uneste
nici macar un scris
acum nimic nu ne mai aduce impreuna
nici macar un vis.

to my dear dear friend Muna
miss you...

3 comentarii:

Anonim spunea...

tare poezia...ar tb sa o publici

Madalina Horlescu spunea...

multumesc mult..
nu am nicio intentie cu poeziile mele

era un gand doar...
pt prietena mea plecata in YEMEN

Xenia spunea...

my loooooooove ; m-am intors , >:D<